O dezamăgire, spune Paul Cernat într-un articol din Observator Cultural (481) despre “Istoria critică a literaturii române” a lui Nicolae Manolescu.

Deranjante sînt şi judecăţile apodictice care trădează, flagrant, absenţa lecturilor. N. Manolescu nu e la curent cu o bună parte a dramaturgiei postdecembriste, a literaturii SF sau a celei „pentru copii şi tineret“ şi mai ales cu literatura altminteri multinvocatei „generaţii 2000“, ca să nu mai vorbim de producţia postcomunistă a multor scriitori din generaţiile afirmate anterior. În toate aceste cazuri, autorul Istoriei critice… nu reuşeşte să aplice nici măcar ceea ce Dan Petrescu a numit cîndva, cu umor, „necitirea avizată“.

În revista Cultura (230), Mihai Iovănel prezintă două volume SF: “Adrenergic!” al lui Sebastian A. Corn şi “Rock me Adolf” al lui Silviu Genescu.

Prima editie din Adrenergic! a intrat intr-un numar special Sebastian A. Corn din Jurnalul S.F., anul III, nr. 89-90, 1994. Editia de acum e prima in format de carte, desi este etichetata drept editia a II-a, revizuita. Revizuirea a fost in principal stilistica: perfectul compus a trecut in perfectul simplu, ceea ce face naratiunea mai relaxata si mai fluenta; au fost schimbate cateva cuvinte – molcom a devenit cu blandete, 16 a devenit saispe; s-a umblat prin fraze, unele scurte pasaje au cazut sau au fost rescrise etc. Pe scurt, fleacuri totusi relevante: romanul are acum pielea perfect intinsa…

Stiam numele lui Silviu Genescu din almanahurile Anticipatia de dinainte de ’89 si l-am revazut sub cateva traduceri; dar nu citisem volumul lui de debut (si singurul pana de curand), T de la sfarsit (Editura Marineasa, Timisoara, 1994). De aceea, calitatea volumului no 2, Rock me Adolf Adolf Adolf, a fost o surpriza puternica pentru mine. Cartea lui Genescu e unul dintre cele mai bune volume SF cu autor roman care au fost publicate pana acum; ma refer atat la echilibrul din sumar sau la calitatea literara a textelor, excelent ponderata cu partea de concept sau de idee SF, cat si la calitatea lor de a fi la standarde perfect occidentale. Inainte de a-mi placea un text sau un altul, m-au impresionat coolness-ul, expresivitatea si controlul manifestate de scrisul lui Genescu, clasa lui; in rest, textele nu sunt fara defecte si am sa imi expun imediat critica…

Tot în revista Cultura (230), Cătălin Olaru se întreabă dacă există Terminator după Schwartzie?

Greu de spus. În tot cazul, ultimul film al regizorului-porecla McG este orice, numai „Terminator“ nu.

Doua erau caracteristicile care au impus seria, iar acestea lipsesc cu desavârsire din cea mai asteptata premiera a anului. Prima: prezenta însasi a Guvernatorului din Graz. În „The Terminator“, acesta rostea fix 74 de cuvinte; în „Judgement Day“, în jur de 700. Era mai mult decât de ajuns.

Cătălin Sturza, în schimb, ne povesteşte despre Sacrificiul vraciului al lui Joseph Delaney . Tot în Cultura (230).

„Sacrificiul vraciului“ e al saselea volum al seriei fantasy „Cronicile Wardstone“. Pentru cine nu a auzit inca de „Cronicile Wardstone“, iata, pe scurt, despre ce e vorba. Thomas Ward este fiul unui fermier sarac din Comitat si, totodata, al saptelea fiu al unui al saptelea fiu. Comitatul, un tinut dintr-un ev mediu nedefinit, e locuit de oameni cinstiti, dar si de tot felul de creaturi ale Intunericului. Thomas intra, multumita talentului sau de a percepe lucruri nevazute, ucenic la John Gregory, unul dintre cei mai experimentati vraci ai Comitatului.

Later edit: Mihai Iovănel ne mai face o surpriză plăcută, unde în altă parte decât pe blogul revistei Cultura. De data aceasta ne vorbeşte despre Basmele Geostaţionare ale lui Dănuţ Ungureanu.

Desi optzecist, coleg de generatie in SF-ul romanesc cu Cristian Tudor Popescu, Alexandru Ungureanu sau Dan Merisca, Danut Ungureanu (n. 1958; debut in „Stiinta si tehnica”, 1981, cu textul SF Vis de familie) debuteaza editorial doar la inceputul anilor 90. Generatia si modelele se schimbasera (William Gibson si cyberpunk-ul fiind fetisurile – inclusiv stilistice – ale deceniului zece), totusi Marilyn Monroe pe o curba inchisa (Editura Adevarul, Bucresti, 1993) este in contextul aparitiei o scriere la zi si, in afara contextului, unul dintre cele mai bune volume din istoria genului in Romania.