Francis Fukuyama – probabil cel mai cunoscut filosof social contemporan – revine asupra formulării care l-a consacrat, „sfîrşitul istoriei“.
Din moment ce ştiinţa n-a ajuns la capăt, nici istoria (în sensul succesiunii formelor politice) nu se poate încheia.
Dezvoltarea biotehnologiilor deschide perspective surprinzătoare şi neliniştitoare asupra viitorului nostru. Cum va modifica ingineria genetică acea esenţă umană la care s-au raportat filosofii începînd cu Platon si Aristotel? Cum vor afecta biotehnologiile societatea şi ordinea politică? În ce fel ne ameninţă clonarea şi
medicamentele psihotrope? Ce putem face, la urma urmei, pentru a rămîne oameni?
Iată temele de meditaţie pe care Fukuyama le propune in “Viitorul nostru postuman”.

“Viitorul nostru postuman” – Francis Fukuyama
(Our Posthuman Future: Consequences of the Biotechnology Revolution,2002)
traducere de Mara Rădulescu
Editura Humanitas,colecţia: Paşi peste graniţe,2004

Fukuyama consideră două romane ca fiind definitorii pentru secolul 20.Cum nu a exprimat vreodată vreo simpatie pentru vreun gen sau subgen literar,nu putem să-l suspectăm 🙂 de vreun partis-pris.
Pentru că cele două romane sînt “1984” şi “Mîndra lume nouă”,Brave New World
.
Ambele,consideră Fukuyama,vizionare (“mult mai vizionare decît şi-ar fi putut închipui cineva”)fiind centrate pe două tehnologii diferite.
1984 vorbea despre ceea ce numim acum tehnologia informaţiei”.
Mîndra lume nouă,în schimb se referea la cealaltă mare revoluţie tehnologică ce urma să aibă loc,aceea a biotehnologiei.Bokanovskificarea,crearea oamenilor nu în utere,ci,aşa cum se spune azi,in vitro;soma cu proprietăţi halucinogene,care le dă oamenilor o stare de fericire instantanee,filmele
feelies care se adresează tuturor simţurilor;modificarea comportamentului prin repetarea constantă a unor mesaje subliminale şi cînd metoda eşuează,se administrează diverşi hormoni artificiali”.
“În timp ce previziunile tehnologice ale romanului 1984 ,au fost uimitor de exacte,previziunile politice nu s-au adeverit.”
“Previziunile politice ale celeilalte mari distopii,Mîndra lume nouă,rămîn
încă să se împlinească.
Multe dintre tehnologiile imaginate de Aldous Huxley,precum fertilizarea in
vitro,mamele surogat,substanţele psihotrope şi ingineria genetică pentru crearea artificială a copiilor sînt deja de actualitate sau vor fi în scurt timp.”
Fukuyama,discută potenţiala ameninţare la adresa democraţiei liberale,constituită de utilizarea pentru obiective transumaniste a biotehnologiilor.

Fukuyama analizează posibilitatea ca viitorul să aducă modificări fără precedent speciei umane prin utilizarea fără discernămînt a ingineriei genetice şi bioteh-
nologiilor.Capacitatea de a manipula ADN-ul va crea consecinţe potenţial teribile pentru toţi descendenţii noştri.
Utilizarea ştiinţei şi biotelehnologiilor pentru a imprima o direcţie anume evoluţiei
umane,este fundamental greşită,crede Fukuyama,sancţionînd obiectivele mişcării trans-
umaniste care postulează teoretic necesitatea apariţiei unui salt evolutiv care ar trebui să conducă la crearea supraoamenilor.Fukuyama ia atitudine şi condamnă controlul biotehnologiei pentru dirijarea evoluţiei speciei umane.

“Oamenii din Mîndra lume nouă sînt sănătoşi şi satisfăcuţi,dar au încetat să fie fiinţe umane.Ei nu mai luptă,nu au aspiraţii spirituale sau intelectuale,sînt satisfăcuţi de consumul furajelor de masă,nu mai trebuie să ia decizii morale dificile,pentru că morala nu mai există,nu mai fac nici unul din lucrurile pe care le asociem cu statutul de om.Nu mai au acele caracteristici care conferă demnitatea umană.”

“Spre deosebire de omul împovărat de boală sau sclavie,noii oameni din Mîndra lume nouă,nu ştiu că s-au dezumanizat şi ceea ce este cel mai grav,nici nu le-ar păsa dacă ar şti.Ei sînt,într-adevăr,nişte sclavi fericiţi care se bucură de o fericire aservită.”

Un gînditor influent
Francis Fukuyama (n. 27 octombrie 1952, Chicago) este un celebru sociolog şi politolog american.
A urmat studii clasice la Universitatea Cornell şi a obţinut doctoratul în ştiinţe politice la Universitatea Harvard, cu o teză despre politica externă a URSS în Orientul Mijlociu (1981). În anii 1979-1980, 1983-1989 şi 1995-1996 a fost colaborator al Departamentului de Ştiinţe Politice al Corporaţiei RAND, iar în anii 1981-1982 şi 1989 a lucrat la Departamentul de Stat al SUA.Francis Fukuyama este acum profesor la Universitatea americana “Johns Hopkins”.
“Sfârşitul istoriei şi ultimul om”(1991) este cartea care i-a adus notorietate internaţională.A publicat numeroase studii şi articole despre democratizare şi politica economică internaţională. În ultimii ani s-a concentrat asupra rolului culturii şi al capitalului social în viaţa economică modernă şi în tranziţia către societatea informatizată.
Volume publicate
“Sfîrşitul istoriei şi ultimul om”,1992
(The End of History and the Last Man,1992)
“Credinţa: virtuţiile sociale şi crearea prosperităţii”,1995
(Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity,1995)
“Marea ruptură: natura umană şi reconstrucţia ordinii sociale”,1999
(The Great Disruption: Human Nature and the Reconstitution of Social Order,1999)
“Viitorul nostru postuman: consecinţe ale revoluţiei biotehnologice”,2002
(Our Posthuman Future: Consequences of the Biotechnology Revolution,2002)
“Construcţia statelor:Ordinea mondială în secolul XXI”,2004
(State-Building: Governance and World Order in the 21st Century,2004)
“America at the Crossroads: Democracy, Power, and the Neoconservative Legacy”,2006
“After the Neo Cons: Where the Right went Wrong”,2006
“Falling Behind: Explaining the Development Gap between Latin America and the United States”,2008
Fukuyama este unul dintre cei mai influenti experţi în relaţii internationale
şi ştiinte politice ai acestui secol. Cea mai cunoscuta scriere a sa, “Sfîrsitul istoriei şi ultimul om”, sustinea,în 1992,că lupta între ideologii politice diferite se apropie de sfîrşit, iar întreaga omenire se îndreaptă către democraţie. Ulterior, Fukuyama şi-a nuanţat opiniile, iar ultima sa carte, “America la răscruce: democraţie, putere şi mostenirea neoconservatoare”,critică modul agresiv în care neoconservatorii încearcă să impună un tip de democraţie în lume.

Cristian C. Tamaş

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →