Motto: Sf-ul este… cazul ideal de literatură trivială, care ţine seama de conştiinţa consumatorilor săi (Michael Pehlke şi Norbert Lingfeld)*

sfreaderVoi porni în scurtul meu demers de la o definiţie frumoasă a literaturii sf – „mistificări care încearcă să pară verosimile prin amănunte ştiinţifice.”** Definiţia-i aparţine unui genial scriitor de-acum două secole, Edgar Allan Poe.

Voi merge mai departe afirmând o percepţie proprie: Edgar Allan Poe e mai puţin recunoscut şi recuperat de sf-işti, decât de ceea ce se cheamă literatura mainstream. E posibil să greşesc, dar nu asta e important. Ci unde voiam s-ajung, adică aici. La literatura mainstream. Sau mai precis, la distincţia literatură sf – literatură mainstream. Iertaţi-mi ignoranţa, dar până să vin aici şi să vorbesc cu voi, habar n-aveam de această noţiune – mainstream. Ştiam doar de literatură în genere, în care, e-adevărat, anumite genuri – poliţistă, de aventuri, fantastică, sf – erau socotite îndeobşte minore de critica aşa zis filologică.

Dar nu vreau să insist prea mult pe această distincţie sf – mainstream, deşi eu bănuiesc un oarecare complex al marginalului, complex transformat uneori în orgoliu şi exclusivism. Deşi, de asemenea, bănuiesc o oarecare dorinţă ascunsă de recunoaştere legitimă. Dar cum spuneam, nu vreau să insist. Dar nu mă pot abţine să constat că, în cele două şedinţe de cenaclu la care am participat, m-am întrebat
deseori după ascultarea textelor: Unde e sf-ul?

Până şi în definiţia amintită a lui Poe, literatura sf are ceva în plus, măcar adjectivul ştiinţific. Ei, am constatat că acest plus a fost ignorat de către scriitorii de aici. Nu sunt nedrept şi amintesc câteva excepţii Bing, Bing, Larissa, despre lumea ineptă a contabilităţii sau Extrem al lui Balin Feri – cu câteva elemente. Dar oare e suficient atât?

Îmi fac mea culpa şi spun: până a fi invitat aici (la cenaclul ProspectArt – n.ed.), nu citisem nimic sf de vreun autor român. Parcursesem ceva Asimov, Herbert, LeGuin, Gibson, Benford, Bradbury, Lem, Scott Card, despre ultimii doi am scris chiar şi pe blog. Şi, obişnuit cu ei, aşteptam şi aici lumi noi, perspective extraordinare, în faţa cărora să zic wow, amazing stories! În schimb, am găsit povestiri cuminţele, nu prea ieşite din tipar, mai mult verosimilităţi decât mistificări. Aşteptam elemente sf, în genul viermilor de pe Arrakis, al roboţilor şi legilor lor, în genul mutantului The Mule şi androidului Data, nu mai vorbesc de extratereştri, de călătoria în timp, în spaţiu, în miriade de dimensiuni, nave spaţiale, teleportare şi alte noi plăsmuiri ale imaginaţiei care, de fapt, zic eu, îi face specificul. Şi frumuseţea.

M-aşteptam chiar la tehnici literare noi, care să ajute unui mesaj mai potrivit unei astfel de expresivităţi, dar am întâlnit un gen realist şi cuminte, la un secol după ce Joyce a spart frontierele stilului literar. M-aşteptam la călătorii dincolo de lume, where no one has gone before, în alte lumi, departe, departe, într-o epocă în care în laboratoarele CERN se fabrică anti-materie. M-aşteptam la un aer proaspăt adus de vizionarii sf unei literaturi române îmbâcsite de teorii literare aplicate, copilării comuniste, droguri, minimalisme, mizerabilisme şi tot felul de –isme.

Închei rugându-vă să vă gândiţi la un tânăr de 16 ani de acum, vârsta când eu am descoperit primul meu roman sf, despre planeta organism a lui Serge Brussolo. Cum poate fi (a)tras acest tânăr de 16 ani din faţa calculatorului care-i oferă tot ce vrea, cum poate fi el (a)tras din faţa filmelor care prin efectele lor speciale vizuale îl lasă-n de-a dreptul în cur, cum poate fi el (a)tras către o carte sf. Poate fi el (a)tras
altfel decât prin spargerea limitelor, a graniţelor, prin perspective nebănuite şi lumi extraordinare?

Aşa că, să trecem de la cercurile închise, de tipul noi între noi – cunoscătorii, la deschideri. Îmi doresc comunităţi deschise, nu fandomuri. Îmi doresc mai multă mândrie şi exigenţă, nu prejudecată. Nu literatură estetică şi literatură ştiinţifică. Nu sf şi mainstream. Ci literatură pur şi simplu. Proastă sau bună, oricum, dar literatură.

Dragoş C. Butuzea

__________________________
* Florin Manolescu, Literatura sf, Ed. Univers, 1980, p.30
** Idem, op.cit., p. 29

x Shield Logo
This Site Is Protected By
The Shield →