(Laszlo Zoltan- A Keringes)

Metropolis Media, Budapest, 2007

Galaktika Fantasztikus Konyvek

Laszlo Zoltan s-a născut în 1977 în oraşul Hatvan, Ungaria.  A început să scrie încă din liceu, întâi doar poezii, apoi a trecut la nuvele şi în paralel cu acestea a lucrat şi la primul său roman, Hiperbalada. Pe operele sale timpurii se simte putenic influenţa exercitată de scrierile lui William Gibson. În 2005  a reuşit să-şi termine romanul după ce a lucrat îndelung la perfecţionarea ei, apoi, după nici un an, a văzut lumina tiparului şi Nogate,  un nou roman al său, scris într-un ritm mult mai susţinut. Aşadar Rotaţia nu este nicidecum o primă încercare a unui începător, amănunt care se observă de altfel şi pe calitatea literară a scrierii.

Cartea ne prezintă o lume a viitorului în care omenirea a găsit o soluţie la suprapopularea plantei şi la poluarea tot mai accentuată, prin descoperirea călătoriilor în timp. Pe întreg cuprinsul planetei se construiesc porţi de trecere către viitor, către Pământurile de peste câteva milioane de ani, către ere atât de îndepărtate încât orice urmă a civilizaţiei umane a fost ştearsă şi planeta a reuşit să se vindece. Acţiunea centrală a cărţii se rezumă la lupta unei tinere cântăreţe cu societăţiile care administrează călătoriile în timp. Motivul luptei o constituie tatăl tinerei, acesta fiind trimis în misiune de cercetare într-un segment de timp îndepărtat şi uitat apoi acolo.  Un alt erou al romanului, de data asta un reporter, după ce participă la o misiune de menţinere a păcii într-o zonă defavorizată şi asistă la moartea unui copil nevinovat, impresionat de soarta milioanelor de săraci ţinuţi în lagăre până la obţinerea permiselor de emigrare în viitor, se decide să se implice în organizarea unui atentat îndreptat împotriva porţilor deschise către viitor. Grupul de terorişti din care face şi el parte reuşeşte să secţioneze un cablu de date aflat în adâncul oceanului şi prin asta obţin întreruperea totală a legăturii către unul dintre  viitoarele Pământuri. Omenirea află cu ocazia asta şi un adevăr ţinut secret până atunci de companii: odată întreruptă legătura cu un segment de timp viitor, aceasta nu mai poate fi restabilită.

Povestea propriu zisă a cărţii mi s-a părut puţin forţată, deseori am avut impresia că personajele acţionează puţin ilogic şi că evenimentele nu curg într-o anumită direcţie ci sunt împinse. După chiar primul capitol autorul adoptă un ritm de prezentare evenimentelor decisive şi rămâne fidel acestuia până la capăt, din păcate însă nu menţinând un nivel ridicat al suspansului ci mai degrabă stabilind o linearitate mediocră.

Premisa romanului este hard sefe, dar atât faptul că Pământurile viitoare nu diferă decât cel mult în amănunte nesemnificative de Pământul actual, cât ÅŸi lipsa oricărei explicaÅ£ii ÅŸtiinÅ£ifice privind cele prezentate creează o vagă senzaÅ£ie de superficialitate. ÃŽntr-o scenă ne este prezentat – de exemplu – bazinul secat al Mării Mediterane, însă descrierea caracterizează o zonă geografică ce ar putea fi oriunde pe Pământul nostru, deoarece nu există diferenÅ£e notabile ale florei sau faunei viitoare de cele actuale.

Cartea a avut parte de o serie de critici pozitive în ţara vecină, mie însă mi-a lăsat impresia unei cărţi de aventură pe fundal sefe şi nu a unui hard sefe veritabil. Ca lectură a fost plăcută, dar cartea nu se ridică la un nivel care să mă determine să cred că îmi voi aminti de ceva din ea şi peste doi-trei ani.

Balin Feri