treaba e cat se poate de clara. ne traim viata si ceea ce lasam altora sa vada din ceea ce suntem este… ori ceea ce nu putem ascunde, ori ceea ce ascundem perfect ca sa nu se vada si reusim sa si nuantam, ori ceea ce avem impresia ca… conteaza si ceilalti vad, dar si varianta negativa a acestui fapt. ce sunt sigur e ca TREBUIE sa existe un for… care sa stabileasca daca noi facem ceea ce trebuie… sau doar ii incurcam pe ceilalti, ii deraiem de la treaba pe care o au, ii pervertim si le distrugem visele, le aratam prea multe lucruri pe care nu doresc sa le vada, intervenim in viata lor si-i convingem de adevarul nostru. si nu stiu daca e chiar corect, inca nu stiu daca e normal si ce fel de… soarta tampita mai e si asta. mai ales cand aberam de dragul de a scrie ceva diferit, fara a ne gandi la consecinte. de nici un fel.
ok!… nu-s de acord nici ca nu insemnam nimic pentru nimeni. si nici ca destinul nostru e sa-i distram pe ceilalti si atat. evident, avem un rol, un loc si o soarta… pe care am decis sa le-o impartasim celor din jur. dar asta nu ne face nicicum pe langa ei, oricat de bine stim sa folosim cuvintele, si pe oricate culmi ne ridicam intre noi. cand iesim afara din “universul asta stramt” ca sa luam o paine sau ceva de genul asta… observam cu stupoare ca am scris degeaba si ca nu s-a intamplat nimic din ceea ce ne-am straduit noi sa dam de inteles ca e… bine, ca suntem niste insignifianti pe care multi oameni din realitatea noastra nu dau nici o para chioara.

d-aia zic ca e cazul sa ne vedem lungul nasului si sa ne stabilim cateva criterii in functie de care sa putem sa ne ferim de exagerari, aberatii si modificari perverse ale realitatii. suntem doar oameni, deci e clar ca avem nevoie sa stim cum se face o treaba cum trebuie. cursurile astea sunt ca orice altceva, normal, decent, real si palpabil, in functie de care putem stabili strategii, realiza sisteme si prelucra informatii. ar trebui sa fie ceva obligatoriu. pentru ca geniile, in acceptiunea majoritatii oamenilor sunt indivizi iesiti din comun, DAR NU EXTRATERESTRII!
hai sa uitam ca ne-a dat prin cap vreodata ca suntem Dumnezei. si sa ne prefacem ca nimeni n-a crezut despre sine tampeni asta
si nici n-a dat de inteles asa ceva…

Asta despre mine, însa eu sunt total atipic, atât ca cititor cât şi ca om, aşa că nu trebuie judecată problema după cum o percep eu. Cel mai bine ar fi- cred eu- să nu fie problema asta judecată în nici un fel. Să se facă ceea ce trebuie făcut şi să lăsăm timpul şi generaţiile viitore să decidă dacă ne-am pierdut vremea sau am făcut ceva util pentru căa suntem oricum la mâna sorţii. Dacă un profesor prost va ţine cursuri plictisitoare unor studenţi străluciţi se va alege praful, la fel şi dacă un profesor genial va încerca să înveţe nişte afoni să cânte, însă există şi posibilitatea ca un profesr acceptabil să se ocupe de învăţăcei talentaţi…
Singurul mod în care putem afla este să încercăm.

Si, sa stii, aviz si altora, ca incep sa-i inteleg pe americani din ce in ce mai bine, including chestia cu referirea la cultura pe care o avem noi. Qui prodest, in real life?

Pe de alta parte, poate n-am fost destul de explicit – cenaclul a fost scoala de literatura la noi. In lipsa de cursuri. Nu uita ca prin state se studiaza si la universitate.

Si, ca s atermin, vezi scriitorii optzecisti, de sf sau nu – cenaclul de luni e un alt exemplu. Aia de unde or fi aparut?